Lucian Craita si Richie…un ultim gest de imbratisare.


Lucian l-a crescut de mic in casa sa din Urziceni, dar acum trebuie sa se desparta.L-a daruit unei fundatii ce lupta pentru drepturile animalelor din Afica de Sud.
Prima foto mi se pare atat de dulce…
foarte sweet si foarte trist in acelasi timp
Intr-adevar foarte trista despartirea, insa era singurul lucru pe cae il puta face.
Adevarule este ca te atasezi de animale… si iti pot deveni cele mai bune prietene. Pentru un prieten adevarat faci tot ce e mai bine … Chiar merita!
Ce animal dragut si-a ales
e trist intr-adevar sa te desparti de ceva de care esti afectionat !
ce frumos
cred ca tristetea din sfletul omului e imensa, o cunosc si o simt pe pielea mea. sunt dureroase despartirile de animale, mi-e cand mi-a murit porcusorul de guineea – la varsta de 7 ani si ceva – mi-a cazut si o parte din inima, acum cand bichonul meu e bolnav si il vad ca zace am lacrimi in ochi, asa ca il inteleg pe omul asta, desi nu mi-as dori. e ciudat ca te ataseyi mai repede de animale si e mai greu s te desparti de ele, pe cand in cazul oamenilor te ataseyi mai mai greu si de multe ori departirea e mai usoara. ciudat paradox ..
So sweet
probabil a primit ceva suma mare pe acest animal, de la dat ! eu una daca l-as fi crescut de mic nu l-as fi dat
. E chiar draguta prima imagine.
Cand tinem la cineva, om sau animal, ii dorim binele, oricat de departe ar fi acesta de noi.
Frumoasa poveste.
Cat de dulce eeeee